De ce standardul G-Sync a avut un impact atât de mare asupra gamingului

de: Florin Cașotă
22 04. 2019

Dacă ești cât de cât pasionat de gaming pe PC, probabil ai auzit de G-Sync, V-Sync, dar poate că nu ai înțeles exact ce fac, de ce ai vrea așa ceva pentru jocuri și dacă merită să dai un ban în plus pentru asta.

Totul începe de la monitor, cel puțin în cazul de față.

Unul obișnuit, LCD, are un refresh la rate fixe, de 60 de ori/sec. (Hz), dar plăcile video nu redau cadre la rate fixe, ci variabile, iar asta poate duce la erori în imagine. Practic, poți să te gândești că placa video lucrează prea repede pentru monitor, iar asta duce la o inconsistență. Soluția clasică pentru rezolvarea acestei probleme era bifarea funcției de V-Sync, dar aceasta nu este perfectă și duce la apariția altor probleme.

Pentru foarte mult timp, gamerii s-au confruntat cu un input lag crescut sau cu rupturi de imagine (la propriu). Pentru a rezolva ambele probleme, Nvidia a creat G-Sync. Iar oferta de monitoare este generoasă, chiar și în România.

G-Sync are sarcina de a elimina efectul de „tearing”, adică acel efect de rupere a imaginii în jocuri, care apare când sistemul (placa video) generează mai multe fps-uri (cadre pe secundă) decât rata de reîmprospătare a imaginii monitorului tău (60 Hz, de exemplu). Așa că, dacă ai un sistem care e capabil să scoată 120 fps-uri în PUBG, dar monitorul tău este de 60 Hz, asta înseamnă o suprapunere a cadrelor generate ceea ce duce la anumite discrepanțe de imagine.

Ruptura imaginii o poți observa destul de ușor dacă ești atent la acest lucru. Soluția la această problemă ar putea fi V-Sync, adică limitarea de fps-uri la rata de refresh a monitorului (60 de fps-uri pentru 60 de Hz).

Ideea este bună, însă execuția nu este bună și asta poate duce la un input lag, adică la o întârziere a acțiunii reprezentate pe ecran la apăsarea unui buton de pe tastatură sau monitor, dar și la apariția stuttering-ului (când ai prea puține cadre pe secundă). Întârzierea nu este uriașă, dar se poate observa în shootere și e enervat să vezi că ai apăsat să tragi, dar arma de pe ecran s-a declanșat prea târziu.

Ce este G-Sync și de ce este important pentru gaming

Ca să rezolve aceste două probleme, cei de la Nvidia au creat propriul sistem de sincronizare a fps-ului cu rata de refresh a monitorului, adică G-Sync. Dar ca să beneficiezi de această tehnologie trebuie să ai și un monitor cu o rată de reîmprospătare a imagini variabilă. Rata de refresh variabilă a unui monitor este foarte importantă, pentru că-i permite plăcii video să preia controlul și să decidă când un cadru este ilustrat pe monitor.

Spre deosebire de V-Sync, G-Sync este mai flexibil și se poate adapta la capacitatea plăcii video de a genera cadre într-un joc. Așadar, dacă într-un moment jocul generează 50 de fps-uri, monitorul preia cadrele și setează rata de refresh la 50 Hz. Dacă într-un alt cadru din joc placa video generează 75 de fps-uri, monitorul își modifică rata de refresh la 75 Hz și tot așa.

Asta se traduce într-un gameplay mai lin, fără tearing, fără stuttering și cu un input lag minimal. Practic, dacă vezi o etichetă de G-Sync pe un monitor sau pe un laptop să știi că e de bine.

Ce intră în componența unui sistem compatibil cu G-Sync

În 2013, Nvidia a introdus tehnologia G-Sync, iar pentru ca acesta să funcționeze era nevoie de instalarea unui hardware suplimentar în monitor – acela e responsabil pentru această sincronizare. De aceea, ca să te asiguri că ai parte de un gameplay lin, trebuia să ai o placă video Nvidia și un monitor certificat G-Sync.

Vestea bună este că la, CES 2019, Nvidia a anunțat că va lansa un driver care va face ca G-Sync să funcționeze și pe monitoare care nu au acel hardware instalat. Astfel, compania și-a anunțat suportul pentru monitoare cu tehnologie de sincronizare FreeSync care până atunci erau compatibile doar cu plăcile video AMD.

Cei de la Nvidia spun că au testat 400 de monitoare din această categorie, iar dintre ele doar 17 monitoare au fost declarate compatibile cu G-Sync, însă acest număr ar trebui să crească destul de curând. Astfel, dacă ai o placă Nvidia GeForce, nu mai ești nevoit să alegi un monitor cu G-Sync, ci poți merge și pe unul cu FreeSync. Așadar, ca să te bucuri de aceste tehnologii trebuie să ai un monitor compatibil, o placă video compatibilă, iar desktopul trebuie legat de monitor prin DisplayPort.

Experiența de gaming este catalogată de Nvidia în trei categorii: G-Sync Ultimate, G-Sync și G-Sync Compatible. Monitoarele din prima categorie sunt monitoare premium care au rată de refresh bună, sunt monitoare certificate de Nvidia, au culorile calibrate din fabrică, au o luminozitate maximă de 1000 de niți (suportă HDR) și au un gamut de culoare mare.

Deocamdată sunt doar trei astfel de monitoare: un HP, un Acer și un Asus. Majoritatea intră în categoria G-Sync, adică monitoare certificate Nvidia, cu culori calibrate, dar nu sunt HDR. Apoi mai sunt monitoarele G-Sync Compatible despre care Nvidia susține că-ți oferă un interval al ratei de refresh satisfăcător și îți garantează că nu o să ai artefacte în imagine sau flicker.

Dacă vrei ce este mai bun pe piață, atunci alege fie Acer X27, fie Asus PG27UQ, monitoare de 27 de inci cu o rezoluție 4K și rată de refresh de până la 144 Hz și au și HDR. Iar dacă încă te întrebi dacă merită să-ți cumperi un monitor G-Sync, ei bine, răspunsul este „da”. Dar depinde și ce fel de gamer te consideri și ce fel de jocuri te joci.

Dacă ai o placă video de top (care-ți asigură un număr de cadre stabil în joc) atunci ai putea să activezi V-Sync și astfel scapi de tearing. S-ar putea să te lovești însă de un anumit nivel de lag (pentru unii suportabil, pentru alții insuportabil).

De asemenea, contează ce te joci. Dacă obișnuiești să te joci casual jocuri ca Civilization VI atunci probabil nu te interesează și nu contează dacă ai un input lag puțin mai mare cu V-Sync. Dacă obișnuiești să joci shootere și vrei cea mai bună experiență sau poate ai ambiții să joci competitiv, atunci G-Sync te va ajuta.

Este greu să-i arăți cuiva beneficiul unei tehnologii de sincronizare și la fel de greu este să-i descrii asta. De aceea, îți recomand să încerci un shooter ca Doom pe un monitor G-Sync cu o rată de refresh de 144 Hz ca să vezi cu ochii tăi ce fluid este gameplay-ul și atunci nu o să vrei să te mai întorci la monitorul tău de acasă de 60 Hz.